„Comunic, deci exist“ – aceasta ar fi noua formulă sintetică prin care filozofia actuală este ispitită să definească omul. Noile abordări ale comunicării, în special modelul organic şi „orchestral“ al comunicării, au scos în evidenţă faptul că omul este esenţial o fiinţă dialogală, un participant la procesul de comunicare, că este integrat în „învelişul“ comunicării si că el „nu poate să nu comunice“, întrucât orice comportament al său are o semnificatie şi se constituie într-un mesaj pentru ceilalti.
Articolul işi propune să facă o scurtă introducere în domeniul care explorează fascinantul tărâm al minţii umane: programarea neuro lingvistică.