În primul rând trebuie văzut ce trebuie făcut, ce este mai bine pentru întreprindere şi trebuie ca de fiecare dată sa gândească la plural – nu “eu”, ci “noi”. Astfel managerul va fi în permanenţă informat şi deci capabil să ia decizii şi va fi situat în centrul echipei.

Este de asemenea foarte important ca managerul să îşi asume răspunderea adoptării deciziilor şi să ia în calcul consecinţele. În plus trebuie sa îşi asume răspunderea comunicării şi să organizeze întâlniri productive.

Planul de proiect

Însă oricâte informaţii va obţine un manager acestea vor fi inutile în lipsa acţiunilor. Pentru aceasta managerul trebuie să întocmească planul de proiect – unul din cele mai bune instrumente de managaement.

Pentru întocmirea planului de proiect este necesar răspunsul la câteva întrebări:

* ce ar trebui făcut pentru întreprindere în urmatoarele 18 luni?
* Ce rezultate îmi propun sa obţin?
* Care sunt termenele de realizare?

După  aceste răspunsuri nu trebuie decât descrise etapele de proiect şi granularizate pâna la cele mai mici subunităţi. Apoi fiecărei etape i se vor acorda termene şi subetape, pentru a ajunge la granularitatea maximă necesară.

Însă odată realizat un plan acesta nu trebuie neglijat, ci trebuie revizuit la fiecare avansare în realizarea activităţii propuse. Trebuie trecute în revistă acţiunile care au fost realizate cu succes, trebuie analizată  rezerva de timp şi de bani rămasă până la finalizarea proiectului pentru a fi sigur că totul se va realiza în termene. Timpul şi banii sunt cele mai rare şi preţioase resurse ale unui manager.

Timpul ca resursă  managerială

Regula de bază este “mai întâi, ce este mai important”. Cu cât un manager se va concentra mai mult asupra contribuţiei de la nivelurile superioare

Cu cât managerul se va orienta spre acţiunile care duc la obţinerea rezultatelor cu atât va acorda o atenţie mai mare eforturilor susţinute, care necesită un volum de timp mai mare. Atenţia sporită asupra unei singure sarcini face ca munca să fie mult mai productivă. Cu cât poţi concentra mai mult timp, efort şi resurse, cu atât creşte numărul şi diversitatea sarcinilor pe care le poţi îndeplini.

Pentru a-şi putea concentra acţiunile asupra problemelor curente, un manager bun trebuie să înveţe să lase în urmă activităţile care nu mai sunt importante sau nu mai sunt de actualitate. Trebuie să înveţe să angajeze resursele prezentului în viitor.

Decizia eficace

Decizia reprezintă o alegere între alternative, între două direcţii de acţiune dintre care niciuna nu se poate spune că este mai aproape de bine decât cealaltă. Deciziile eficace nu pleacă  de la fapte, ele pleacă de la opinii. Iar pentru a determina importanţa acestor opinii trebuie luată o decizie asupra criteriilor de relevanţă. O decizie cu adevărat eficace este rodul unui efort intelectual foarte mare. 

Bibliografie:
Peter Drucker –  “Despre decizie şî eficacitate”, Ed. Meteor Press, 2006