Cand fac referire la retelele sociale, in primul rand ma gandesc la conceptul de grup social, deoarece acesta constituie punctul de placare in evolutia umanitatii. Fundamentul oricarui grup sta in relatiile create intre membrii sai si in interactiunile unice care aduc plus valoare comunitatii. Cercetatorii au extras beneficiile grupurilor sociale pentru comunitate si au conceptualizat aceste avantaje in termenul „capital social”. Conform Bancii Mondiale, „capitalul social se refera la institutii, relatii, norme care regleaza calitatea si cantitatea interactiunilor sociale dintr-o societate. Studii numeroase au aratat ca interactiunile sociale sunt elemente de baza pentru dezvoltarea economiei si pentru o dezvoltare sustenabila. Capitalul social nu reprezinta doar suma institutiilor care sustin o societate, ci cleiul care le tine impreuna.”
La nivelul individual, capitalul social este reprezentat de relatiile dintre prieteni, vecini, cunostinte, colegi de studii si de lucru. O retea sociala este o harta a relatiilor dintre indivizi ce indica modurile in care ei sunt conectati prin diverse grade de familiaritate sociala, pornind de la cunostinte intamplatoare, pana la legaturi familiale puternice.
Analiza retelelor sociale dezvaluie componenta acestora, respectiv nodurile (actori individuali) si legaturi (relatiile dintre actori). Un factor de succes pentru actorii individuali este modalitatea in care interactioneaza nodurile si complexitatea legaturilor. O retea mica, formata din putine persoane, poate fi mai putin folositoare decat o retea complexa (cu multi actori si legaturi). Retelele deschise, cu multi indivizi si legaturi slabe au o probabilitate mai mare de a produce noi idei si oportunitati utile membrilor sai. Actorii unei retele pot juca un rol de brokeri, conectand doua retele care nu sunt legate, proces denumit „umplerea gaurilor in structura”. (Scott, John, 1991).
Grupul social din viata reala se transpune in mediul online, adica in comunitatea virtuala, definita ca „un grup informational si de comunicare, ai carui participanti impartasesc interese, idei, sarcini ori obiective comune, reusind sa dezvolte relatii personale intr-o societate virtuala, depasind barierele de timp, cele geografice si organizationale.” (Wikipedia)
Comunitatile virtuale s-au dezvoltat datorita aparitiei internetului Web 2.0 (de aici venind sintagma „Comunitati 2.0”). Termenul de web 2.0 a devenit cunoscut dupa prima conferinta O’Reilly Media Web 2.0, in 2004. Web 2.0 ofera modalitati de utilizare a tehnologiilor Web, avand ca scop facilitarea creativitatii, partajarea informatiilor, si –foarte important – colaborarea intre utilizatori.
Cele mai populare tipuri de instrumente Web 2.0 sunt: wiki-uri, bloguri si microbloguri, servicii de tip social bookmarking, servicii de social-networking, fluxuri de stiri, servicii pentru partajarea continutului grafic/audio/video, servicii pentru crearea continutului textual (Office 2.0), servicii pentru partajarea prezentarilor. Cele mai populare retelele in domeniul business-ului sunt LinkedIn, Twitter si Facebook.
Stowe Boyd (2005), expert in software social, considera ca instrumentele sociale se concentreaza pe crearea, descoperirea, suportul si managementul relatiilor. Comunitatile sociale online (site-uri web, software-uri) au urmatoarele trei functii: suport pentru discutiile intre indivizi si grupuri, suport pentru feedback-ul social (reputatia digitala) si suport pentru retelele sociale.
Care este motivatia indivizilor de a participa la aceste retele sociale? Peter Kollock (1998) enumera in cartea "The Economies of Online Cooperation: Gifts and Public Goods in Cyberspace", trei motive ale participarii la activitatea comunitatii:
1. Anticiparea reciprocitatii. O persoana este motivata sa contribuie intr-un grup cu informatii de valoare atunci cand are perceptia beneficiilor returnate. Ex.: participantii activi ai unui grup primesc raspunsuri mai rapide la intrebari decat participantii necunoscuti.
2. Cresterea recunoasterii. Persoanele doresc sa fie apreciate pentru contributia pe care au adus-o grupului.
3. Perceptia eficacitatii. Indivizii contribuie la dezvoltarea comunitatii deoarece actioneaza in directia eficacitatii si pentru ca, au perceptia ca actiunile lor au un efect asupra mediului, asupra grupului si a imaginii personale interioare.
Marc Smith mentiona in lucrarea “Voices from the WELL: The Logic of the Virtual Commons: "Communion" (1992), ca al patrulea motiv al participarii este perceptia apartenentei la un grup.
Oamenii apeleaza la retelele sociale online pentru a cunoaste care sunt nevoile celorlalti si pentru a dezvolta si intretine relatiile, pentru a face schimb de informatii (documente, muzica, poze, s.a.), pentru a facilita o intalnire sau o discutie telefonica ulterioara. Alte beneficii sunt cele legate de domeniul profesional, prin gasirea unui loc de munca, dezvoltarea carierei, promovarea unei afaceri, informarea pe teme din domeniul de expertiza. Retelele sociale online sunt medii de expunere si dezvoltare a brandului personal sau al companiei si de promovare a brandului indirect, prin recomandari de la cunostinte, prieteni, clienti. Directorului general (CEO) de la IBM, Lou Gerstner, considera ca: "branding-ul intr-o lume de retele va domina gandirea de afaceri pentru zece sau mai multi ani".
Din punct de vedere istoric, omul a trecut de la faza de individualitate, la grup, apoi la apartenenta la retele sociale din teritoriul spatial apropiat. „Satul Global” propus de Marshall McLuhan in 1962 e depasit de Comunitatea 2.0 si in curand de noi forme ale retelelor sociale. Deja se aud zvonuri de noul Web 3.0! Deci, sa ne pregatim pentru noua tranzitie si sa maximizam beneficiile retelelor sociale din viata reala si din spatiul virtual.
