Leadership (5)
Conceptul de “competitive intelligence” este inteles ca o activitate a organizatiilor de a-si imbunatati performantele prin evaluarea celor mai bune practici existente pe piata, adoptate de alte organizatii. Totodata, conceptul presupune si definirea, colectarea, analizarea si distribuirea de informatii despre produse, clienti, evenimente, in scopul mentinerii competitivitatii pe o piata fundamentata pe pret;
Valorificarea informatiilor existente pe piata este o activitate continua: se ajusteaza procesele interne esentiale ale organizatiei, se monitorizeaza performanta, se fac comparatii cu rezultatele cele mai bune care au fost obtinute in domeniu si se analizeaza schimbarile posibile. Aceasta practica presupune crearea unor parteneriate si colaborari cu organizatii din domeniile de interes, insa in timp ce organizatia obtine informatiile necesare, aceasta pune la dispozitie partenerilor datele necesare, pe durata colaborarii.
Mentinerea alinierii permanente la tendintele pietei genereaza un numar de avantaje:
In noua societate informationala globalizata, complexa si dinamica, in care se observa o canalizare a fortelor pe atingerea unor efecte si rezultate maximizate, trebuie sa intelegem ca totul se intampla datorita noua.
S-ar putea sa vi se para o afirmatie indrazneata. Sa privim insa lucrurile in felul urmator: contextul social si economic este unul dinamic, fie ca este perceput in sens pozitiv sau nu, iar aceasta ne provoaca, ne insufla energia si dorinta de control si autodepasire si ne ajuta sa fim stapani pe propria soarta! Noi suntem cei care facem intr-adevar ca lucrurile sa se intample, contribuim prin pasiunea si dedicarea pe care o punem in fiecare particica pe care o faurim.
Curajul este o atitudine.
„Comunic, deci exist“ – aceasta ar fi noua formulă sintetică prin care filozofia actuală este ispitită să definească omul. Noile abordări ale comunicării, în special modelul organic şi „orchestral“ al comunicării, au scos în evidenţă faptul că omul este esenţial o fiinţă dialogală, un participant la procesul de comunicare, că este integrat în „învelişul“ comunicării si că el „nu poate să nu comunice“, întrucât orice comportament al său are o semnificatie şi se constituie într-un mesaj pentru ceilalti.
Articolul işi propune să facă o scurtă introducere în domeniul care explorează fascinantul tărâm al minţii umane: programarea neuro lingvistică.
“Efficiency is doing better what is already being done.” (Peter F. Drucker)
În cadrul oricărei ramuri de management este întâlnită ideea de decizie eficace.
Pentru a fi un bun manager şi pentru a fi sigur că îţi conduci echipa în cele mai bune condiţii trebuie să nu mergi pe principiul că marile calitati de manager sunt înnăscute. Nu este suficient să fii inteligent, să fii informat şi să munceşti din greu pentru a avea un nivel de eficacitate. Eficacitatea se poate învăţa. Şi chiar aceasta este cheia dobândirii eficacităţii.
Pentru ca un lider/manager să fie eficace, trebuie doar să pună în practică câteva “reguli” nescrise.
S-au spus multe despre lideri şi manageri, iar în literatura de specialitate s-au scris şi mai multe. Acest subiect este extrem de delicat. Oricum necesitatea abordării sale dintr-un punct de vedere ştiinţific, datorită noului mediu de afaceri internaţional, s-a dovedit a fi utilă. Contribuţia unor oameni remarcabili în acest domeniu, unde managementul se intersectează cu psihologia grupurilor şi cu teoriile behavioriste ale organizaţiilor, s-a tradus printr-o creştere a profesionalismului în abordarea acestei probleme.
Întotdeauna, în istorie, calitatea liderilor a fost de primă importanţă. Indiferent unde era cerută, în războaie sau în afaceri, ea s-a dovedit determinantă în hotărârea rezultatelor. În afacerile internaţionale, liderul a devenit din ce în ce mai necesar, căci diversificarea şi globalizarea fac din ce în ce mai dificilă activitatea de conducere a firmei. Astăzi, este elementul vital al unei afaceri de succes.
Spunând lider şi nu manager, presupuneţi că există o diferenţă între aceste două noţiuni. Este acest lucru adevărat? Fără îndoială că da.
Managerii fac lucrurile corect, în timp ce liderii fac lucrurile corecte.
Managerii acceptă status-quo-ul, liderii încearcă să-l provoace.
Liderii creează şi articulează o viziune, managerii se asigură că e pusă în practică.